Cand am implinit eu 40 de ani, mi-am invitat sotul la un restaurant de top din Bucuresti. Am ales un loc unde mai fusesem o singura data, si atunci am luat ceva soft, o supa-crema de trufe si un ceai. Supa a fost scumpa, dar a meritat banii, deoarece si acum imi amintesc de ea, desi a disparut din meniu. Restaurantul este plasat foarte romantic, pe strada Monetariei, langa Muzeul Taranului Roman. Se numeste Collage. Am cautat detalii despre el pe internet si am citit nenumarate articole pline de incantare, de fapt am vazut ca toata lumea il lauda-ca au somelier, bucatarie fina si dichisita, vinuri sofisticate, ambient, servire, deci era trecut in Top 5 cele mai bune restaurante de lux din Bucuresti. Eu nu pot sa inteleg cum au ajuns sa aiba acele review-uri, pentru ca multe lucruri la Collage lasa de dorit din puntul meu de vedere.
Am facut rezervare pentru 28 septembrie, ora 19,30 dar am cerut meniul vinurilor pe mail deoarece cautam ceva special si nu aveau lista online. Mi-au trimis-o repede si mi s-a parut un semn bun. S-a dovedit insa ca nu era deloc un semn bun.
Asadar, cand ne-am asezat la masa rezervata, numarul 43, stiam exact ca voi alege un Chassagne Montrachet Rouge. Somelierul, un tip tanar si dragut a adus vinul, l-a turnat in decantor, l-a lasat cateva minute, apoi l-a servit. Divin. Era si un vin scump, 420 lei. In jurul nostru, la celelalte mese, pe terasa si lounge, oamenii serveau numai bere, cafea, apa, salate, supe, toast-uri.... In restaurantul propriu-zis, nu era nimeni, toata actiunea se petrecea afara, era cald si frumos. Practic eram singura masa serioasa din seara aceea, iar eu m-am bucurat, penru ca nu era aglomerat si m-am gandit ca vor avea timp sa ne rasfete(da, sunt o naiva, va rog sa ma iertati, nu mai fac). Ospatarul a venit si a intrebat daca stim ce vrem sa comandam de mancare. Sotul meu i-a spus ca el s-a hotarat, dar ca il roaga sa revina peste cateva minute pentru ca eu nu alesesem nimic. Ei bine, ospatarul spilcuit de Collage a spus ca el vrea sa ia comanda intai sotului meu, apoi revine pentru mine.
Dupa ce a luat prima comanda (Alex a cerut un "Tasting Menu", care avea pretul fix, 350 lei), adica dupa fix 10 secunde, s-a intors pompos catre mine si m-a intrebat daca m-am hotarat. Evident, eu nu avusesem destul timp sa rasfoiesc meniul, pe care nu il cunosteam si nu il gasisem/cerusem sa fie trimis pe mail, nestiind ca se va pune o asa mare presiune pe mine sa comand pe repede-nainte, in regim de fast-food.
Pana cat am cautat eu prin meniu, a stat in spatele meu, cu pixul in mana, bataindu-se de pe o parte pe alta si sfredelindu-ma mustrator cu privirea. Cum adica indraznesc sa il tin acolo in picioare langa mine? Cum am tupeul sa nu ma hotarasc? Si toate acestea cu un aer de self-esteem de parca imi facea o favoare ca imi vinde un vin cu 420 lei si un Tasting Menu cu 350 lei. Va spun cu mana pe inima ca m-am simtit foarte prost, dar era ziua mea si am zis ca nu merita sa mi-o stric din cauza unor oameni fara maniere. Dezorientata si aproape fara niciun chef, am comandat o supa de broccoli, 16 lei si o portie de Fettucine Ragut vita, 44 lei.
Supa mea de broccoli a fost fina, delicioasa, nota 10. La fel si pastele. Alex a primit un platou cu vreo 12 mini-antreuri, bune si aratoase, dar nu a fost foarte incantat de ele. Si mai putin incantat a fost cand a venit un personaj din bucatarie care l-a anuntat pe un ton solemn si plin de importanta ca felul doi din celebrul "Menu Degustation", o dorada preparata dupa o reteta sofisticata, nu poate fi adusa la masa, deoarece ei nu au dorada in acest moment... Si ca distinsul client al restaurantului este rugat sa aleaga altceva-rata caramelizata sau ar putea bucatarul sa ii puna mai multe costite de miel la felul felul trei(care devenea astfel felul doi). Ei bine, noi doi am incremenit la asemenea servicii, nici macar nu am stiut cum sa reactionam. Bine, am inteles ca nu aveti dorada, dar atunci e ce vindeti Menu Degustation cu 350lei? Sau nu ar fi trebuit sa ne spuneti de la bun inceput ca in seara respectiva nu puteti face un meniu? Alex a ales costite de miel, apoi era convins ca dupa acesta mai urmeaza un fel de mancare, avea impresia ca e ceva neterminat. Mancarea a fost buna, nu zic nu, dar eram atat de nervosi amandoi, ca nu ne-am mai putut bucura de ea. Putea sa fi fost gatita de Ferran Adria personal in fata n0astra, pe o terasa in Spania, la malul Marii Mediterane si tot nu ne-ar mai fi priit...
Intrucat in decantor mai ramasese suficient vin, somelierul cel tanar si istet nevoie mare, a trecut sa ne umple, de final, paharele de vin. Dupa ce a vazut ca ambele erau pline pana la limita unde trebuie umplute, s-a uitat el mai bine la decantor, l-a cantarit, profesional, din ochi si pur si simplu, cu un gest scurt, i-a scurs tot vinul ramas sotului meu. A fost atat de rapid, ca nici nu am mai apucat sa protestam. Oricum, cred ca ne-ar fi raspuns ca stie el mai bine. Asa cred ca invatase la scoala ca trebuie sa procedezi cu un Chassagne Montrachet: ca si cum ai turna ceai de musetel in cana de tabla. Paharul meu era umplut corect, paharul lui Alex era umplut porceste. Prea de tot, prea de la tara...
Lui Alex i-au mai adus la final, un platou dichistit, plin de dulciuri, cred ca erau vreo 12 feluri. Aratau foarte bine. Apoi ospatarul care ne-a servit toata seara(ne-a terorizat mai degraba) mi-a adus si mie meniul sa ma intrebe, bucuros ca eram la final si scapa de noi si de pretentiile noastre absurde "Un dulce, ceva?" Parca eram la Shaorma Dristor... Am vrut sa ii spun ca in restaurantele in care am mai fost eu, cand unul dintre parteneri are in fata un platou cu 12 dulciuri, un ospatar mai aduce o lingurita pentru ca platoul sa poata fi impartit. Nu mai iei inca un dulce la ora 22 seara, cand partenerul tau are in fata un platou plin. In plus, mai degraba ii muscam limba deca sa mai comand ceva de la ei, deja imi era frica de consecinte... Si, evident, lingurita nu am primit...
Am lasat bacsis 40 lei, pentru ca era ziua mea, dar acum regret foarte tare, nu meritau niciun leu. Ar fi trebuit sa ii donez unei asociatii care se ocupa cu ingrijirea animalutelor fara stapan.
Eu nu neg faptul ca daca te duci acolo sa bei un pahar de bere sau o cafea, te-ai putea simti bine. Dar cand platesti 842 lei si iesi pe usa restaurantului, ai sentimentul ca te-au furat. Asa mi s-a intamplat mie. Nici macar de mancare (era buna) sau vin nu m-am bucurat de ziua mea.